Scriind timp de peste doua decenii, Damian Stanoiu ne-a lasat mostenire o opera literara care insumeaza zeci de volume, diferite ca tematica si structura stilistica. Aceasta il situeaza intre reprezentantii de seama ai genului umoristic, in buna traditie a lui I.L. Caragiale, Ion Creanga, I. AL. Bratescu-Voinesti, Calistrat Hogas s.a.
Cum e si firesc, nu toate scrierile lui Damian Stanoiu se ridica la acelasi nivel. Si daca opera sa nu reprezinta creatia unui scriitor de prima marime, nu e mai putin adevarat ca ea ilustreaza o realitate artistica si un destin literar.
Prezenta activa in viata literara a anilor 1927 – 1949, Damian Stanoiu a determinat reactii contradictorii in critica vremii. I s-a reprosat scriitorului – chiar si in cazul lucrarilor unanim apreciate – lipsa introspectiei epice de amploare. Au fost, desigut, si opinii de natura sa contribuie la o mai justa apreciere a operei prozatorului si a locului sau in istoria literaturii. După multe peripeţii, parintele Ghedeon, venit de la călugări, capătă o parohie. Oamenii nu mai avuseseră demult preot în sat şi pierduseră bunele obiceiuri. După o aşteptare îndelungată, credincioşii încep să vină, câte unul, la spovedanie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu