Pentru a evita scandalul, soţul eroinei o dezvinovăţeşte, la proces, dar apoi, la întoarcerea acasă, o închide în dormitorul ei, lăsând-o să trăiască doar cu vin şi cu ţigări. După un timp, o aduce la un dineu, unde silueta ei scheletică îi şochează pe invitaţi. Cea mai mare parte a personajelor cărţii au ceva neplăcut în înfăţişare, iar defectele fizice reflectă, mereu, infirmităţile morale; bărbaţii din jurul Thérèsei au „unghii tari şi murdare”, „picioare scurte şi crăcănate”, „umeri căzuţi”, „pulpe scurte şi groase”.
Într-un lung monolog interior, Thérèse examinează motivele care au condus-o la tentativa de omor – de la apăsarea obligaţiilor materne la viaţa sufocantă alături de soţul ei, Bernard, a cărui singură pasiune pare a fi vânătoarea. Thérèse e mândră de inteligenţa şi de înţelepciunea sa, în timp ce soţul ei, mânat de accese misogine, foloseşte o strategie elaborată pentru a înfrânge voinţa soţiei: „În clipa aceea Bernard simţi din plin bucuria triumfului: în această seară a ajuns în sfârşit să domine femeia care întotdeauna îl intimidase şi umilise; acum e rândul ei să se simtă dispreţuită! Ce mândru era că reuşise să rămână calm până la sfârşit.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu