Renunţând la tonul obiectiv, autoarea devine ceea ce este de fapt: o prozatoare de o sensibilitate acută, ce-şi exprimă cu multă convingere, spontan şi firesc, propriile reacţii în faţa împrejurărilor vieţii. Scrisă la persoana întâi, cartea e o spovedanie lucidă, uneori cinică a unei tinere fete, Raluca, agasată de automatismul vieţii cotidiene, de stupiditatea obligaţiilor zilnice, de conformismul „fetei cuminţi", şocând deseori prin gesturi sau vorbe.
Dezinvolt, pe alocuri patetic, romanul se constituie ca o impresionantă pledoarie pentru păstrarea feminităţii. Când părea că-şi fixase jaloanele unei modalităţi scriitoriceşti proprii, Cristescu abordează dintr-o dată un univers tematic diametral opus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu