Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decat blanda visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, "epidermic" aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni ii imping pe eroii nuvelelor sale unul catre altul: in doi, nu e loc de subtile ocoluri si de inavuabile complexe; totul se reduce la expresia cea mai brutala a esentialului. Iar acesta este prins uneori chiar in jocurile aberante ale partenrilor, jocuri carora le cad prizonieri pana la capat asa cum se intampla in Falsul autostop.
Tanara placuta va de veni o simpla stoperita usuratica, iar iubitul ei, atent si tandru se va identifica cu totul cu soferul indifferent care ia o stoperita de pe marginea drumului. Unde se opreste jocul pentru a lasa locul realitatii, cat din joc este real, cat din realitate se pierde, ramane sa descoperiti.
"Pana si in joc se ascunde pentru om o anumita privatiune de libertate; pana si jocul constituie, pentru cel care-l practica, o capcana." Milan Kundera
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu