joi, 3 martie 2016

Laurentiu Fulga - Alexandra Si Infernul



Razboiul cu moartea Ravasita de viziuni sumbre si patetic iluminata de un înalt idealism deopotriva moral si estetic, dezlantuita, precipitata si convulsiva sub aspect compozitional, proza lui Laurentiu Fulga (2 XI1916 - 17 XI 1984) configureaza un spatiu al proiectiilor obsesive si cosmaresti nascute dintr-o constiinta traumatizata.
O constiinta traumatizata de razboi, apasata de îngrozitoare amintiri, incapabila sa se elibereze de ele, dar, în acelasi timp, nevrînd sa-si redobîndeasca seninatatea cu pretul uitarii : a uita înseamna, adesea, a accepta, împacarea devenind un sinonim al resemnarii. Laurentiu Fulga trecuse el însusi prin încercari teribile în cursul ultimei conflagratii mondiale („am fost împuscat si am fost îngropat de viu, m-am întîlnit cu moartea alba si am consumat sute de morti ale altora), imposibil de sters din memorie. O memorie ranita, suferinda. Asaltul amintirilor apocaliptice, marturisea el, nu-si diminueaza puterea in timp, iar traumatismele sufletesti provocate de razboi sînt iremediabile. Poate de aceea în proza lui Laurentiu Fulga pentru fiinta umana nu exista posibilitate de regenerare : se confrunta întotdeauna cu moartea - fizica, spirituala, etica. Se afla mereu în abis, iar pretul confruntarii nu este niciodata efemer. Ceea ce s-a pierdut, ceea ce se pierde nu mai poate fi recuperat; dupa trecerea prin infern nimic nu mai este ca înainte. Experienta razboiului era invocata de scriitor ca fundamentala pentru întelegerea radicalismului viziunii si atitudinii sale : „Amintiri

Citeste Maria Enache

Un comentariu: